
:.: tunet fara ploaie
S-a trezit lent si agitat, insa nu stia daca era treaz inca. Tocmai visase ca era intr-o camera intunecata si ca putea presimtii o primejdie aflata in apropiere, doar ca nu putea s-o vada. A iesit din camera pentru a verifica locul, dar totul era linistit. S-a intors in camera intunecata si s-a asezat pe un pat, incercand sa doarma. Fix atunci a simtit usor cum este acoperit de umbra cuiva si cum varful unui cutit foarte ascutit ii strapunge pieptul. A incercat sa-si atace atacatorul insa miscandu-se, cutitul se ducea si mai adanc in inima sa, asa ca s-a oprit. Era neputincios. A simtit apoi cum umbra se departeaza. A ramas asa nemiscat un timp, apoi si-a dat seama ca s-a trezit.
Era 2 noaptea. S-a ridicat din pat imediat si a cautat sa-si faca o ocupatie, dar mai ales si-a cautat atacatorul in casa. Era agitat, si era de inteles dupa un astfel de vis care s-a simtit mult prea real. A ajuns la geamul sufrageriei si s-a oprit, a auzit un tunet. "Hmm, tunet fara ploaie, asta nu e niciodata un semn bun" si-a zis el in gand.
S-a dus la baie, s-a spalat pe fata si apoi s-a intors in camera. Telefonul sau era de obicei inchis la ora asta, insa fix in ziua asta a uitat sa-i aplice aceasta rutina. L-a sunat o prietena, i-a spus ca se afla cu alti prieteni de-ai lui la cineva acasa, si ca poate sa vina si el cu o mica atentie daca vrea. El a zambit si a zis ca s-ar putea sa faca intocmai asta. A inchis telefonul si a stat putin sa analizeze situatia. Afara tuna. Se gandea la o paralela dintre vis si ceea ce se intampla, insa se gandea in acelasi timp si la soarta benefica. Poate o astfel de soarta l-a facut sa fie treaz ca sa vorbeasca cu aceasta fata. Nu era orice fel de fata, era o frumusete clasica de care nu te mai saturai s-o privesti. Pana acum relatia lor a constat doar in discutii amicale si bancuri prietenesti. Usor usor parca s-au apropiat mai mult. Asa simtea el si asa gandea ca simte si ea. Intradevar si fata ii zambea foarte frumos mereu. De cand l-a cunoscut a avut o mica pasiune pentru el, pasiune care a crescut cu timpul. S-a hotarat, se duce.
Afara nu era nici frig nici cald, ci doar o vreme neutra, luminata de o Luna lenesa si acompaniata de un tunet singuratic, departe de prietena sa ploaie. A luat-o pe jos, prietenii ii erau destul de aproape. Nu era genul de om fricos, insa era genul de om atent. Stia ca se cam risca la ora aceea tarzie sa o ia pe jos printre blocurile cu lumina slaba sau cu lumina lipsa, insa motivatia de a o vedea pe ea ii justifica fapta. Totul era linistit, de parca doar prietenii sai s-au hotarat sa dea o petrecere in noaptea aceea. Cainii dormeau si singurele zgomote erau acelea de cutii si bidoane purtate de vant si a geamurilor vechi de lemn trantindu-se in nestire. Era in apropiere de bloc si i s-a parut ca vede pe cineva venind din sens opus pe aceasi carare intunecata, inconjurata de plante inalte si uscate. El mergea incet, cel din fata se apropia de el din ce in ce mai rapid. Din departare arata ca un adevarat vestitor al mortii. Inima ii batea mai repede si cauta o solutie sa evite drama ce urma sa aiba loc.
"Hey, ce faci omule?" a spus necunoscutul ce a devenit cunoscut in apropiere. Era un amic de-al sau, care tocmai pleca de la petrecere caci avea de rezolvat cateva treburi prin alta parte. Au stat putin de vorba si apoi si-au vazut de drum. El si-a continuat drumul catre petrecere si-si spunea, de data asta cu voce tare, "ce prostie". Doar ea era in gandul sau acum.
Petrecerea era grozava: lume buna, muzica, bautura, tot ce putea sa-si doreasca de la o seara reusita. Parca si cu ea vorbea acum la un alt nivel si era foarte fericit. A mai baut putin si a mai stat la povesti cu prietenii, insa aproape ca uitase de prezenta ei. Ea se uita ingrijorata la el si i-a zis ca poate ar trebui s-o lase mai moale cu bautul. Nu-i pasa de bautura atat de mult cat ii pasa de modul cum o ignora. El n-a fost de acord sa inceteze, ba chiar a facut o gluma pe seama ei iar ea s-a suparat foarte tare. A zis ca trebuie sa plece. El inca fericit, a incercat s-o convinga sa ramana, insa ea a plecat.
A dormit acolo si s-a trezit totusi destul de devreme. Era confuz. Nu stia exact cand si cum s-au intamplat lucrurile atat de repede, insa a decis sa mearga spre casa. A iesit pe cararea care acum nu mai era asa intunecata. Mergand ce mergand si-a vazut din nou prietenul de aseara, mergand din nou spre el. Afara era innorat, insa inainte sa se ascunda Soarele prin norii gri si umezi, a batut o raza puternica fix din spatele amicului sau, facandu-l iar sa para un fel de insotiitor al nefastului. De fapt, asta si exprima fata lui trista. Nu mai era confuz, era deja ingrijorat.
- Salut, ai rezolvat treburile alea? Apropo ce-i cu galagia asta pe aici, vad ca s-au adunat masini de politie, ambulanta...
- Um...nu stii?
- Ce sa stiu?
- A fost ucisa...aseara, cand a plecat de la petrecere. Se spune ca un om al strazii i-a infipt un cutit in piept si a jefuit-o...
Toate detaliile brusc s-au legat. Nu-i venea sa creada si incet si tremurand s-a dus sa-i vada corpul fara viata. Era atat de frumoasa si moarta. Ce cruda soarta asta, cand se joaca intr-un astfel de mod cu tine. Afara tuna. Afara in sfarsit ploua.
via
multumiri prietenului meu bun, JJjjj :* :x
RăspundețiȘtergere