Say i'm a bird

Somebody...

"n am realizat ca sa renunt...Am renuntat si mi a fost de ajutor ca sa realizez...si le realizez"

Foarte bun momentul in care am ales sa spun aceste cuvinte.
Foarte reale...foarte schimbator e totul.
Realizam si asta i bine. Ne recapatam sentimentele, aducem din nou actiunea prezenta a verbului " A simti " . Ne imprietenim, ne regasim...si continuam sa ne iubim.
Ce poate fi mai placut...pierzand si avand puterea de a renunta la viata ta, castigi ceva mult mai bun. O alta viata?
Imi multumesti si asta i un prim pas...realizam cu totii si asta-i placut.
"O Aratam traind,iertand,iubind!"

Enjoy The Ride

Astazi am picat :) dar n-a durut; doar am gustat un pic din necunoscut :)







lyrycs




lyrycs

like a bird

" As vrea sa fiu o pasare
Sa fiu libera precum ea
Si zburand sa pot ajunge,
Unde-mi cere inima.
S-ajung sa-l vad
Si-apoi...sa ma transform din nou in om,
Iar daca n-am sa pot,
Am sa zbor.
Pana ce-o sa cad, sa mor;
Dar voi muri cu inima-mpacata
Caci l-am privit macar o data. "

Mierea si produsele apicole

Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii – medicament si aliment pretios in acelasi timp – sint cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie.

Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici – lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului – in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.

Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui – utila in bronsite si boli de stomac.

Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative.

Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii – un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide.

Luind in mod regulat miere – cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina – se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.

Produsele apicole – mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si ceara – contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune.

Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.

Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen – anevrina.

In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.

Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente – cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor.

Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.

Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.

Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica.

Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile.

Mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.

via

Ceaiul meu de seara

Ceai din salvie

SALVIA - Salvia officinalis
OBSERVATII: In medicina indiana, ayurveda, se spune ca : "Salvia are o putere speciala in eliminarea obstructiilor emotionale si din minte, in redarea calmului si a claritatii. Deasemenea, ea mai ajuta la reducerea dorintei si a pasiunilor excesive."

Intr-un clasament al celor mai folosite plante din lume cu siguranta ca salvia ar ocupa un loc fruntas.
De ce?
Pentru ca acopera o paleta impresionanta de boli si tulburari, pentru ca se preteaza atat la tratamente de lunga durata si foarte lunga durata, cat si la cele intense si pe termen scurt si, nu in ultimul rand, pentru ca este una din plantele cu actiune extrem de favorabila asupra mintii si a psihicului. In medicina populara a multor popoare cura de cateva saptamani cu salvie era recomandata pentru a feri de raceli si infectii, de boli de inima sau de atacuri cerebrale, pentru a preveni dezechilibrele hormonale si nervoase. Este stiut din batrani ca ceaiul de salvie este bun pentru cei cu "nervii slabiti", care "luneca usor in diferite patimi (vicii)" ori care sufera de "poceala" (paralizie in diferite forme). Folosita intern si extern aceasta planta vindeca sau amelioreaza peste o suta de boli, de la acnee si tulburari de menopauza la boli de piele, cancer sau raceli. Iata in continuare pe larg despre virtutile terapeutice ale salviei ACTIUNI: INTERN: antidiareic mediu-slab, antiflogistic puternic (reduce inflamatia, avand efecte calmante, antipruriginoase), antiseptic bun, astringent bun, antinevralgic bun, antispastic bun, calmant cardiac mediu, carminativ mediu, elimina mucozitatiile prea abundente din aparatul respirator (expectorant bun) si stomac, depurativ puternic, detoxifiant bun, diuretic mediu, excitant al sistemului nervos si al corticosuprarenalelor, coleretic mediu-slab, hipotensiv slab, hipoglicemiant slab, antigalactagog puternic (opreste secretia de lapte), antisudorific puternic (reduce transpiratia), stimulent si tonic general bun, reechilibrant bun al sistemul neuroendocrin si in special a marelui ??simpatic si... comic (daca este vorba de comic involuntar cu siguranta se refera la Alex Acs)??.
INDICATII:

EXTERN: antiinflamator bun, antiseptic bun, antireumatic bun, astringent bun, cicatrizant mediu.

INTERN: - menstre neregulate si alte disfunctii legate de ciclul menstrual - pulbere. Se administreaza in cure de 2-3 luni in cazul ciclului neregulat. In situatia sindromului premenstrual se va utiliza in mod special cu 5-7 zile inainte de declansarea menstruatiei, pana la 2-3 zile dupa incheierea acesteia. In acest interval de timp se pot utiliza doze mai mari de salvie: 1 gram de 4 pana la 5 ori pe zi. - astm, bronsite cronice, raceli, gripe iritatii ale gatului, laringita, febre intermitente - pulbere. Salvia "usuca" excesul de mucus din nas si plaman, detensioneaza prin efectul antispastic zonele afectate de boala si determina un puternic efect antiseptic local. - menopauza, sterilitate secundara, atrofie uterina - pulbere sau infuzie combinata. Este necesatr sa fie realizate cure de minim 2-3 luni. In aceste cazuri se obtin efecte remarcabile daca salvia se asociaza cu seminte de marar (Anethum graveolens) si iarba de napraznic (Geranium robertianum). - diaree, diaree la nou-nascuti, inflamatii gastro-intestinale asociate cu balonari - pulbere administrata des, in doze mici: un varf de cutit de pulbere inainte si dupa fiecare masa. In cazul copiilor mici se va prepara o infuzie combinata din care se va administra o jumatate de pahar - un pahar pe zi (se bea fractionat, pe parcursul intregii zile) - diabet - macerat la rece. Salvia are rol adjuvant in tratarea acestei afectiuni, fiind recomandata in special femeilor. - digestii lente, inapetenta - un varf de cutit de pulbere, consumata cu 15 minute inainte de fiecare masa. - hepatita, dispepsie atona (dispepsii datorate atoniei), dischinezii, afectiuni cronice ale cailor biliare - pulbere. Stimuleaza secretia biliara si in acelasi timp determina o diminuare a starilor psihice negative corelate cu tulburarile hepatice si biliare. Este bine sa se asocieze cu plante ca gentiana (Gentiana asclepiadea) si sunatoarea (Hypericum perforatum). - reumatism - infuzie combinata, in cure de lunga durata (minim 1 luna). Are efecte depurative si de combatere a durerilor reumatice. - neurastenie, astenii (convalescenta), oboseala, stare de nervozitate, surmenaj - pulbere. In cazuri de surmenaj si oboseala se poate asocia cu o cantitate moderata de miere de albine. - transpiratii nocturne, transpiratia neplacuta a mainilor si a subsuorilor, salivatie excesiva - pulbere administrata de 3 ori pe zi. - cancer (adjuvant) - infuzie combinata. Se utilizeaza in special in cancerele cu localizare genitala la femei si ca adjuvant in cazurile de cancer la persoane cu o mare incarcare toxica a organismului. Salvia sustine atat procesele purificatoare si de eliminare a compusilor nocivi cat si o stare de tonus psihic, ce permite o atitudine adecvata de infruntare a acestor boli grave. - pregatirea nasterii - pulbere. Medicul francez Jean Valnet afirma ca salvia administrata regulat cu o luna inainte de nastere, reduce considerabil durerile si usureaza astfel nasterea. - pentru oprirea lactatiei - pulbere sau infuzie combinata. - obezitate, celulita - infuzie combinata. Alte utilizari interne: Ca adjuvant, alaturi de plantele specifice afectiunii tratate, salvia are efecte foarte bune in urmatoarele boli si simptome: tremuraturi, ameteli, paralizii, hipotensiune, circulatie deficitara a sangelui, varice.
EXTERN: - gingivita, sangerari ale gingiei, paradontoza, desosari (retragerea gingiei), afte bucale - clatiri puternice ale gurii cu macerat la rece concentrat, de 3-4 ori pe zi. - leucoree - spalaturi vaginale cu infuzie combinata concentrata. Se vor realiza de doua ori pe zi, dimineata si seara. - anghina, laringita, boli de gat in general - gargara cu macerat la rece. - eczeme - spalarea zonelor afectate cu infuzie combinata concentrata, de mai multe ori pe zi. Dupa spalare, zona afectata se lasa o perioada de timp la aer pentru uscare. In cazul unor eczeme persistente este indicata aplicarea cataplasmelor cu salvie si coada soricelului. - debilitate infantila - bai cu infuzie combinata concentrata.
MOD DE ADMINISTRARE: Pulberea - planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea dupa care se cerne prin sita pentru faina alba. Se ia, de regula, o lingurita rasa de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. Pulberea nu se pastreaza mai mult de 7 zile, deoarece i se altereaza proprietatile. Infuzia combinata (reteta pentru obtinerea a 250 ml.)- 1-2 lingurite de pulbere de salvie se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pastreaza, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora acest preparat. Doza - 3 cani pe zi. Maceratul la rece - 2 lingurite de pulbere din frunze de salvie se pun intr-o cana (250 ml.) de apa de izvor sau plata si se lasa la macerat aprox. 7 ore, dupa care se filtreaza. Se consuma 1-2 cani de macerat pe zi. Infuzia combinata concentrata - se prepara intocmai ca si cea anterior prezentata cu deosebirea ca va fi mai concentrata: 2-3 linguri de planta in loc de 1 - 2 lingurite. Cataplasma - planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se amesteca intr-un vas cu apa calduta pana se formeaza o pasta, care se pune intr-un tifon si aplica pe locul afectat.
CONTRAINDICATII: Nu este indicata in perioada alaptarii datorita efectului ei antigalactogog.


via

1 Martie - Primavara

Irinel, fiul Zefirului, vântişor de primăvară, fiind trimis de tatăl său în lume, ca să vestească sosirea frumoasei primăveri, după ce a străbătut văi, vâlcele, câmpii întinse, dealuri şi munţi acoperiţi cu păduri udate de râuri, lacuri şi izvoare limpezi cristaline, la poalele unor munţi, în gura unei văi frumoase ca un colţ de rai, pe unde îşi rostogolea în susur undele pe un pat de prundiş un râuleţ şăgalnic şi zglobiu, zăreşte nu departe un castel de cristal strălucitor ca din poveşti, ce-şi înălţa semeţ turnurile măreţe şi strălucitoare în razele dulci ale soarelui de primăvară.

Irinel, ca un făt-frumos, călărea pe calul său mândru şi alb ca neaua, în ţinută măreaţă, cu pletele-i negre ce-i acopereau umerii, cu mustaţa-i neagră abia mijindă, cu ochii săi negri ca murele, ce te fermecau, şi încins cu paloşul său bătut în pietre scumpe, mergând spre castelul măreţ, aude, ca în surdină, ecoul unui viers duios, ce venea până la el pe aripile nevăzute ale văzduhului, împrăştiind în juru-i, ca într-un vis, undele răsunătoare ale unei armonii cereşti.

Ca vrăjit, Irinel s-a oprit în loc, spre a-şi da seama mai bine de frumuseţea îngerească a cântului. În drumul său pribeag, de vestitor al primăverii, Irinel văzuse multe şi minunate frumuseţi, lăsate de bunul Dumnezeu pentru desfătarea omului, şi auzise iarăşi multe cântece vrăjite, dar ca farmecul cântecului depărtat, ce-i mângâia duios auzul, nu auzise niciodată. Păşi curajos spre castelul cel măreţ, că din această parte veneau undele sonore ale versului duios.

Ajuns la poarta castelului, dădu cu ochii de un unchiaş cu barba albă ca fuiorul de lână şi bătrân ca un Matusalim, care-l întâmpină cu vorbele blânde:
“Bine ai venit, Irinel, vestitor al dulcei primăveri. Eu sunt moş Crivăţ, care de trei luni rătăcesc şi mă zbat pe meleagurile acestea. Toţi mă gonesc, toţi mă blestemă, fiindcă pe unde am trecut, am prăpădit tot în calea mea şi am îngheţat până şi apele. La venirea ta eu plec, mă duc de unde am venit, ca tu, prin firea ta blândă şi dezmierdătoare, să aduci iarăşi pe aceste locuri viaţă şi bucurie.”

Apoi se făcu nevăzut. Abia plecă moş Crivăţ, bătrânul năbădăios, şi porţile castelului se deschiseră prietenos înaintea lui Irinel. Imensul parc din jurul castelului, pe dată prinse a se înviora ca prin farmec. Iarba începu a înverzi. Mugurii copacilor, a îmboboci. Păsările, a se înveseli. Şi pe măsură ce înainta, totul părea ca în sărbătoare.

Undeva în castel, dintr-un loc tainic, Ileana Cosânzeana, fiica bătrânului Prier, cu faţa-i strălucitoare ca o rază de soare a lunii lui Florar, cu buclele-i aurii ca spicul grâului în pârg şi scăldate în raze de soare, lăsate în unde bogate pe umerii săi albi ca sideful şi cu ochii albaştri ca seninul cerului de primăvară, privea în taină sosirea nou-venitului.
Cerbii şi căprioarele din parcul fără margini al castelului zburdau, iar păsările cântătoare se desfătau în ciripiri drăgălaşe, în razele dulci ale soarelui de primăvară, pe crengile înmugurite ale copacilor în ajun de a înflori. Râul cristalin îşi urma cursul său în susur şoptitor, iar departe, în lacul limpede ca seninul cerului de azur, unde râul îşi îneca susurul, printre trestii şi nuferi, lebedele îşi oglindesc siluetele în apa liniştită şi albastră a lacului.

Irinel păşeşte mândru şi măreţ pe nisipul aleilor dintre straturile ude încă de mustul zăpezii în topire, de razele mângâietoare ale soarelui şi, ajungând pe treptele castelului, este întâmpinat de bătrânul Prier cu pletele-i şi barba albe, adiete blând de zefirul primăverii, al cărui sol binevestitor era Irinel.
“Să fii bine venit în casa mea şi cu plin să-ţi meargă dorinţele tale, bun vestitor al primăverii pe meleagurile noastre.”
“Bun găsit, bătrâne Prier. Sunt trimis de tatăl meu Zefir de primăvară, să vă vestesc reîntoarcerea frumoasei primăveri şi, cu ea, reînvierea întregii naturi.”

Abia isprăvi Irinel vorba, o mişcare se produse în întregul castel şi, ca prin farmec, Ileana Cosânzeana se ivi în chipul ei feciorelnic, în mijlocul ghirlandelor de flori în fel şi chipuri de culori, răspândind în jurul ei parfumul îmbătător al frumoasei primăveri şi cor de păsărele îi însoţea apariţia. Din această întâlnire a ieşit căsătoria lui Irinel, fiul Zefirului de primăvară, cu frumoasa Ileana Cosânzeana, fiica bătrânului Prier. Dar Dumnezeu, în tainica lui înţelepciune, a voit ca această căsătorie să nu dăinuiască decât câţiva ani, după care frumoasa Cosânzeana fu chemată de Cel Atotputernic în împărăţia cerului, lăsând în urma sa pe nemângâiatul Irinel în durerea cea mai mare şi doi copilaşi frumoşi ca două picături de rouă în potirul unei flori.

Irinel îşi îneca durerea în iubirea şi în îngrijirea ce punea, din tot sufletul său chinuit, în creşterea şi educarea iubiţilor săi copii. Dar după un răstimp, văzând că oricât se va strădui, nu va putea să-şi crească copiii aşa cum voia şi cum credea, mai cu seamă că el, ca vestitor al primăverii, era silit să-i lase singuri acasă mai mult timp, numai în grija slugilor, a chibzuit cu grija de părinte iubitor, că ar fi mai bine să le găsească o mamă care să-i îngrijească, şi de aceea, întruna din zile plecă în lume şi apucând spre miazănoapte, într-o bună zi ajunsese la moş Crivăţ.

Moş Crivăţ tocmai dădea porunci, ca să se înceapă viscolele în toate părţile lumii, că s-a apropiat timpul. Când văzu pe Irinel tânăr, frumos şi blând sosind, îşi puse mâna streaşină asupra ochilor şi, sprijinindu-şi barba lungă şi albă să nu fie bătută de vânt, privi cum venea Irinel cu adierile lui blânde şi căldicele de primăvară, înmuind pentru un moment cerbicia bătrânului zurbagiu.

Aci, fiind poftit în izba căptuşită cu blănuri de focă şi de urşi albi, fu primit de fiica bătrânului Crivăţ, înfăşurată în blănuri scumpe de vulpi albe şi albastre. Cum se văzură se şi îndrăgostiră, aşa că la întoarcerea spre locurile calde de unde venise, Irinel era însoţit de frumoasa fiică a lui moş Crivăţ. Pe unde treceau, în drum spre locurile calde, frunzele copacilor se îngălbeneau şi cădeau la pământ. Iarba se ofilea. Florile se topeau ca de para focului. Iar crengile copacilor se încărcaseră de promoroacă.

Sosind acasă, copiii, cum o văzură pe noua lor mamă, se înfiorară de groază, căci parcă intrase în casă un sloi de gheaţă. Fire rece, ursuză, crescută în munţi de gheaţă şi troiene mari de zăpadă, nu ştia ce-i blândeţea, nici mila şi nici iubirea de mamă, căci cum văzu copiii, îi şi săgetă cu o privire aspră, care-i umplu de groază.

Într-un început de primăvară, pe când Irinel era dus să dea cele dintâi veşti în lume de reîntoarcerea primăverii, aspra fiică a nordului goni din casă copiii, pe o vreme rea, vijelioasă, tocmai când se lupta mai amarnic frigul cu căldura. Bieţii copilaşi rebegiţi şi tremurând de frig, nemaiputând răbda frigul şi foamea, îngenuncheară amândoi şi se rugară lui Dumnezeu să-i scape de chinul şi durerea în care căzuseră din cauza mamei lor vitrege. Dumnezeu, în marea lui bunătate, le-a ascultat rugăciunea şi, binecuvântându-i, îi prefăcu în două floricele albe şi frumoase zicându-le:
“Voi veţi fi cele dintâi flori de primăvară, cu numele de ghiocei.”

Legende populare româneşti

via